Nu știu dacă și voi pățiți la fel, dar uneori simt nevoia să fug de tot: de aglomerație, de notificări, de rutină. Ultima mea „evadare” a fost în Bran și, sincer, n-aș fi crezut că un weekend poate încărca atât de mult bateriile. Mi-a plăcut totul – de la aerul tare de munte până la gustul mâncării, liniștea de dimineață și oamenii care îți zâmbesc de parcă te cunosc de-o viață.
Vreau să vă povestesc cum a fost, ce mi-a plăcut cel mai mult și, mai ales, de ce vă recomand să mergeți și voi. Dacă sunteți în căutarea unei cazări care să vă facă să simțiți că sunteți musafiri la niște prieteni dragi, atunci Pensiunea Conacul Boieresc e un loc pe care n-ar trebui să-l ratați.
Cazarea – locul unde chiar m-am odihnit
Recunosc, sunt destul de pretențios când vine vorba de cazare in Bran. Îmi plac locurile cu suflet, cu un vibe local, unde nu totul e rece și impersonal. Conacul Boieresc m-a cucerit din prima. N-a fost doar despre camerele decorate cu gust sau despre vederea către munte, ci despre detalii: cafeaua fierbinte de dimineață pe terasă, muzica discretă, mirosul de lemn proaspăt și sentimentul că fiecare colț al locului e gândit să-ți ofere tihnă.
În plus, micul dejun cu produse locale a fost fix ce trebuia pentru o zi activă: brânză maturată, zacuscă de casă, ouă proaspete, pâine coaptă chiar acolo. E ceva special în a ști că mănânci exact ca la bunici.
Ce-am făcut în două zile la Bran?
Vă zic sincer: timpul a trecut prea repede. N-am stat o clipă degeaba, dar nici nu m-am simțit grăbit. Branul e genul de loc care te lasă să respiri și-ți dă voie să explorezi în ritmul tău. Uite ce mi-a plăcut cel mai mult:
- Castelul Bran – l-am mai vizitat, dar de data asta l-am privit altfel. Am avut ghid, am ascultat legende și povești mai puțin știute. M-a impresionat mai mult istoria decât mitul lui Dracula.
- Muzeul Satului Brănean – un loc unde am înțeles ce înseamnă cu adevărat tradiția. Casele vechi, cu acoperiș de șindrilă și sobe pictate, mi-au amintit de copilărie.
- Satul Peștera – wow. Drumul până acolo e spectaculos. Când am ajuns, am simțit că timpul s-a oprit. Doar dealuri, căpițe de fân și liniște.
- O drumeție ușoară până la Șaua Strunga – dacă aveți chef de puțină mișcare, merită. Nu e greu de urcat și priveliștea e de poveste.
- Cina la pensiune – da, am mâncat și în oraș, dar seara, la Pensiunea Conacul Boieresc, am gustat un bulz ca la stână, cu smântână grasă și cârnăciori de casă. Niciun restaurant n-a bătut asta.
Ce mi-a plăcut la Bran (și o să vă placă și vouă)
- Peisajele – dimineața, în jurul orei 7, e o ceață ușoară care plutește peste munți. Totul pare desprins dintr-un film.
- Liniștea – nu e un haos turistic, mai ales dacă alegi cazare un pic retrasă de agitație, cum e Conacul Boieresc.
- Oamenii – toți cu care am interacționat au fost calzi, direcți și autentici.
- Tradiția păstrată cu bun gust – nu e deloc kitsch, ci sincer, firesc și viu.
- Proximitatea – dacă ești din București, ajungi în 2,5 – 3 ore lejer. Drumul e bun și merită fiecare kilometru.
Concluzia mea, scurt și clar
Branul nu e doar o zonă „cu Dracula”. E un colț de țară în care regăsești România frumoasă – cea cu gust, cu tihnă și cu oameni care știu să te primească.
Dacă vreți un weekend în care să respirați munte, să mâncați bine și să vă reconectați cu lucrurile simple și autentice, mergeți la Bran. Și dacă vreți să vă simțiți tratați ca niște oaspeți speciali, nu doar ca niște turiști în trecere, puneți pe listă Pensiunea Conacul Boieresc. Eu, unul, sigur mă voi întoarce. Poate chiar mai curând decât plănuiam.
